Nokia 3500 Classic

Nokia 3500 clasic este un telefon elegant cu un prêt accesibil. O parte a telefonului si anume cea frontala este lucioasa si cu o linie de contur metaliza iar cea din spate este disponibila in mai multe culori.
Afisajul telefonului este de tip TFT cu 256k culori, de 1.8 inch si 120x160 pixeli.

Telefonul Nokia 3500 Clasic este dotat cu o excelenta camera foto de 2 megapixeli.

Telefonul mai are incorporate un media player si un Radio FM. Media player-ul suporta fisiere de tip MP3, MP4, AAC si AAC+.
Memoria este din pacate numai de 8.5 Mb insa suporta un card microSD astfel incat capacitatea maxima ajunge la 2 Gb ceea ce este satisfacator zic eu.
In privinta conecivitatii telefonul dispune de Bluetooth, GPRS si EDGE.

Nokia 3500 Classic

Retea: GSM 900 / 1800 / 1900

Lungime: 107 mm

Latime: 45 mm

Grosime: 13.1 mm

Greutate: 81 gr

Ecran: TFT, 256K culori

Rezolutie: 128 x 160 pixeli

Camera foto: 2 MP, 1600 x 1200 pixeli, video Sunete apel: 64 canale, MP3

Tonuri polifonice

Vibratii

Jocuri: + download-abile

T9

WAP: Da

GPRS: Clasa 10 (4+1 / 3+2 slot-uri), 32-48 kbps

HSCSD

Transmisie date: EDGE Clasa 10, 236.8 kbps

Bluetooth

SAR: 0.5 W/kg

Numere in agenda: 2000 Memorie telefon: Slot pentru card Timp de asteptare: Pana la 280 ore Timp de convorbire: Pana la 3 ore Tip acumulator: Standard Li-Ion 820 mAh (BL-4C) Alte caracteristici: Java MIDP 2.0, Radio FM Stereo, Calendar, Calculator, Handsfree incorprat, Memorii vocale (Voice memo), miniUSB.

Sony Ericsson W950i

Daca va doriti un telefon cu o memorie impresionanta atunci cautarile voastre au luat sfarsit. Sony Ericsson W950i are o memorie impresionanta de 4 GB.
W950i este dotat cu un touchscreen cu 262k culori, de o dimensiune de 2.6 inchi si cu un stil ce permite navigarea rapida prin meniul telefonului.
Din pacate insa W950i nu are camera foto sau video deci la urma urmei este un simplu telefon cu functie de MP3 player.
Lipsa camerei nu este insa o tragedie luand in considerare capabilitatile 3G care fac navigarea pe internet una mai placuta si incluzand browserul Opera cu RSS Reader integrat.
W950i sunt are o greutate de 112g si dimensiuni de 106 X 54 X 15 mm.

In privinta bateriei situatia este excelenta. In stand-by dispuneti de 340 de ore iar la conversatii puteti sa va intindeti aproximativ 7 ore jumatate. Muzica puteti asculta ore intregi.
Pentru utilizatorii business telefonul este dotat cu sistemul de operare Symbian.
Printre functiile acestui telefon sunt si Bluetooth, radio FM si jocuri Java 3D.
In plus mai este dotat si cu tehnologia TrackID ce va da posibilitatea de a inregistra cateva secunde o melodie de la radio pentru a o trimite apoi spre service ca apoi toate informatiile despre melodia respective sa va fie trimise. Dzatorita functiei 3G aceste actiuni se fac aproape instantaneu.
In mare daca va doriti un telefon bine organizat pe post de MP3 player atunci cea mai buna alegere este Sony Ericsson W950i.

Roca Ayers

Nisipul spulberat de vant a cizelat forma rotunjita, ca o spinare de elefant, a Rocii Ayers, care tasneste brusc pe intinderea plata si arida a Teritoriului de Nord din inima Australiei. Pentru aborigeni stanca rosie a fost dintotdeauba un loc sacru si mistic acum devenit si un simbol national.

In deplasarea sa inselatoare pe cer, soarele imbraca monolitul in culori mereu schimbatoare. de exemplu in zori in roca se "reflecta" stralucirea aurie a rasaritului. Umbrele diminetii ii confera o nuanta ruginie, intunecata. la amiaza o puteti admira imbracata in umbra iar apusul o transforma intr-o faclie de un rosu viu, asemenea unui carbune incins.

Desi pare, roca nu este un bolovan urias. Masa sa de gresie a fost adusa la suprafata de miscarile scoartei terestre cu aproximativ 500 de miloane de ani in urma, in mare parte monolitul fiind inca ingropat in marea de nisip din jur.

Monolitul este lat de 3 km si acoperit de crestaturi fine. La baza sa, cu un perimetru de 10 km, se afla grote si nise modelate de factorii atmosferici in multe forme foarte bizare.

Ploile sunt rare aici, dar atunci cand cad sunt abundente.

Aborigenii care traiesc in aceasta regiune, Anangu, numesc roca Ayers "Uluru", acesta fiind pentru ei de mii de ani un loc sacru facand parte din isusi codul lor existential Tjukurpa.

In prezent peste 500 000 de turisti viziteaza stanca anual, avandf ca baza de plecare statiunea Yulara Resort ce se afla la 18 km distanta.

Circuitul pe jos in jurul monolitului dureaza patru ore iar cel cu motocicleta este mai rapid.

ascensiunea pana la culme dureaza aproximativ doua ore, dar nu face parte din cultura aborigenilor iar ei nu ne-o recomanda.

Cheile Hamersley

Chei inspaimantatoare cu pereti verticali despica inaltimile platourilor din Muntii Hamersley din Australia de Vest.

Dintre cele 20 de defilee importante, cele mai spectaculoase sunt Hancock,Joffre si Weano,care se unesc formand la fel de ingustul Defileu Rosu.

Cheile incep pe neasteptate,insignificante paraie sezoniere se pravalesc brusc in hauri adanci de peste 90 m, cu pereti aproape verticali de roca brazdata, formand mici lacuri limpezi,racoroase.

Pe alocuri cheile sunt atat de inguste, incat la baza nu poti vedea altceva in afara de un tunel intunecat de piatra.

In cel mai ingust punct al sau Defileul Weano abia daca are 1m latime.

Rocile Muntilor Hamersley s-au format pe fundul marii, cu 2500 de milioane de ani in urma. Straturile de sedimente au fost comprimate de cele de deasupra lor si intregul bloc s-a ridicat apoi deasupra nivelului marii.

De atunci este erodat continuu, cursurile de apa macinand straturile de roca si formand chei adanci.

Jos la baza cheilor, palmierii, eucaliptii si ferigile abunda. In umbra peretilor abrupti,apa se evapora mai lent, iar cea care a ramas de la ultima revarsare persista in balticele.

Asemenea oazelor din desert, aceste petice de vegetatie adauga un plus de culoare peisajului pitoresc.

Cascada Wallaman

In inima unei paduri tropicale, paraul Stony serpuieste la vale prin desisul de arbori si arbusti. Insa picurand dupa ploaia noptii, ramurile palmierilor fosnesc, iar deasupra lor frunzisul des filtreaza lumina diminetii.

Apa acestui micut parau este din ce in ce mai des tulburata pe masura ce cursul sau devine mai rapid.

Depasind un defileu cotit acest paraias se repede dintr-o data peste un prag de piatra prabusindu-se 278 m in raul aflat dedesubt. Aceasta este cascada Wallaman, o panglica de argint invaluita intr-un halou scanteind in rubiniu, azur si violet.

Unul din numeroasele izvoare ce izvorasc in muntii de coasta din North Queensland este Stony Creek. Acesta se revarsa, trecand peste marginea unui platou, in cheile raului Herbert.

Aici in extremitatea sudica a celei mai mari paduri tropicale a Australiei, traiesc mai multe specii de plante si animale decat oriunde altundeva pe acest continent. Printre extraordinarele animale ce traiesc pe aceste meleaguri se numara oposumul, broastele uriase de copac si pitoni.

Speciile de pasari sunt de asemenea numeroase. Poti gasi de la silvii cu cioc mare pana la cazuari inalti ce pot atinge inaltimea noastra.

Nici lumea insectelor nu este mai saraca, ea cuprinde de la omizi albastre lungi cat un brat pana la molii cu anvergura aripilor de 25 cm.

Tot aici isi face veacul si ornityoringul. Daca asteptai langa marginea apei puteti auzi plescaitul cozii sau puteti zar luciul maro argintat al blanii sale.

Lacul Eyre

In ciuda numelui sau Lacul Eyre nu este chiar un lac, ci mai degraba doua scobituri uriase, nu foarte adanci ce se afla in inima insetata a Australiei. Fundul acoperit cu sare este uscat mai tot timpul si o margine groasa de minerale se intinde ca o bruma pe tarmurile sale.

Cam o data la zece ani, campia saraturoasa arida reinvie si natura se deda unui spectacol derulat cu viteza.

Un peisaj parjolit de soare inconjoara lacul. Un ochi de apa constituie o veritabila atractie in acest peisaj dezolant. Adesea insa imaginea unui lac la orizont se dovedeste a fi doar o balticica sarata sau un miraj datorita temperaturilor ridicate.

Aflat in cel mai jos punct al Australiei, fundul sau fiind situat la 15 m sub nivelul marii, Lacul Eyre este alimentat cu apa dintr-o regiune enorma. Cele doua zone ale sale Eyre North si Eyre South acopera impreuna o suprafata de 9600 de km patrati.

Cand ploua, apa scursa de pe costele muntilor din departare umple albiile uscate ale raurilor. Cand apa il umple Lacul Eyre explodeaza de tumultul vietii. Deodata plante precum mazarea de desert rasar pretutindeni. Toate infloresc rapid grabite sa-si oarcurga ciclul de viata si sa produca seminte inainte ca umezeala sa dispara. Apa reinvie algele si ouale de crevete din stratul de namol. Lacul clocoteste de viata si in curand apar si pasarile. Rate, culici, cormorani si pescarusi se hranesc aici cu pestii sositi in lac odata cu apele raului.

pe maluri cocostarci si pelicani se aduna in colonii extrem de zgomotoase, unele cu zeci de mii de cuiburi.

Can curgerea apei inceteaza lacul se evapora foarte rapid in caldurile toride si devine tot mai sarat. Acesta este inceputul unei perioade critice. puii trebuie sa creasca si sa invete sa zboare inainte sa sece apa deoarece odata ce hrana incepe sa se imputineze pasarile pleaca abandonand puii inca nematurizati.

Pestii de apa dulce se sufoca in apa sarata. Treptat lacul redevine un strat gros de namol acoperit de o crusta dura de sare. Pamantul devine iarasi inospitalier asteptand o alta ploaie ca sa-l readuca la viata.

Lacul Hillier

Vazuta din aer, suprafata roz pal a izolatului lac Hillier pare glazura de pe o prajitura. Rozul pastelat al lacului de pe o insula aproape neatinsa de activitate omeneasca este inconjurat de mister.

Lacul coloreaza intr-o nuanta neasteptata extremitatea insulei Middle, una dintre cele peste o suta ale Arhipelagului Recherche, aflat in largul coastei sudice a Australiei de Vest.

Lacul putin adanc si de aproximativ 600 m in diametru, pare a fi decorul unei povesti. Marginit de depunerile albe de sare si inconjurat de paduri verzi de eucalipti si arbori de hartie, lacul e separat de apele albastre ale oceanului printr-o fasie imgusta de nisip alb

Cel mai minunat lucru la acest lac este misterul culorii sale. la inceput s-a crezut ca lacul contine niste alge ce in apa cu continutul ridicat de srae, ca aceasta a lacului, produce un pigment rosu care confera o nuanta roz apei.

Mare a fost insa surprinderea, in urma unor studii cand au descoperit ca in lacul Hillier nu exista asemenea alge, culoarea sa ramanand astfel un mister.

Bineinteles ca orice minunatie a naturii oamenii au inceput sa o exploateze, extragand sare la inceputul secolului xx insa din fericire exploatarea acesteia a incetat iar de atunci insula si lacul ei roz sunt din fericire (si speram ca asa o sa si ramana) netulburate.